Autor: ks. Mieczysław Piotrowski TChr,
IubiÅ£i-vă! 1/2007 → A văzut ÅŸi a crezut
Isus a murit pe cruce în ziua de vineri la orele 15. Trei ore mai târziu a început Sabatul.
Legea evreiască interzicea spălatul morÅ£ilor în timpul Sabatului, iar trupurile condamnaÅ£ilor la crucificare au fost înmormântate în ziua morÅ£ii. Corpurile nu puteau să rămână pe cruce în timpul nopÅ£ii. După moartea lui Isus au rămas deci numai trei ore pentru pregătirea ÅŸi îngrijirea înmormântării Sale.
Iosif din Arimatea a trebuit în acest scurt timp să meargă la Pilat, care se afla în fortăreaÅ£a Antonia, pentru a obÅ£ine permisiunea să ia corpul neînsufleÅ£it al lui Isus ÅŸi să se întoarcă la Golgota cu centurionul roman, care avea datoria să confirme moartea Condamnatului.
Nu a fost timp pentru spălarea corpului, întrucât conform ritualurilor complicate ar fi durat prea mult, iar înmormântarea trebuia să aibă loc înaintea Sabatului.
In Evanghelie citim că pe durata înmormântării Iosif din Armathea a fost ajutat de Nicodim, care „a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă ÅŸi aloe. Au luat deci trupul lui Isus ÅŸi l-au înfăşurat în fâÅŸii de pânză de in, cu miresme, după cum au obiceiului Iudeii să îngroape. In locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; ÅŸi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.” (I. 19, 39-42).
Dis de dimineaţă, prima zi după Sabat (duminica) apostolii Petru ÅŸi Ioan au aflat de la Maria Magdalena despre dispariÅ£ia trupului lui Isus. Au alergat imediat acolo, iar Sfântul Ioan a ajuns primul la mormânt „S-a plecat, ÅŸi s-a uitat înăuntru, a văzut fâÅŸiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns ÅŸi el, a intrat în mormânt ÅŸi a văzut fâÅŸiile de pânză jos. Iar ÅŸtergarul, care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâÅŸiile de pânză, ci făcut sul ÅŸi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat ÅŸi el: ÅŸi a văzut, ÅŸi a crezut.” (I. 20, 3-8)
Sfântul Ioan a crezut în Înviere în momentul în care a văzut în mormânt numai pânzele fără trupul lui Isus. Pânzele erau nemiÅŸcate, forma lor arăta că, cu siguranţă, nimeni nu a scos din ele trupul, dar într-un mod miraculos corpul a ieÅŸit prin pânzele ce l-au înfăşurat. EvangheliÅŸtii Matei, Marcu ÅŸi Luca scriu că trupul lui Isus a fost înfăşurat într-o pânză (sindon). Sfântul Luca afirmă că Petru a văzut în mormânt othonia (pânza), dar nu aminteÅŸte de ÅŸtergar.
In schimb Sfântul Ioan scrie despre „pânze” (othonia) ÅŸi despre „înfăşurarea” In mormânt se aflau deci niÅŸte pânze ÅŸi un ÅŸtergar (în greacă soudarion).
După apreciatul om de ÅŸtiinţă Gino Zinotti termenul „soudarion” (ÅŸtergar), vine de la cuvântul arameic sodara, ce defineÅŸte în general pânza de in de diferite dimensiuni ÅŸi întrebuinţări. Trupul lui Isus a fost învelit într-o bucată mare de pânză (ÅŸtergar), lungimea depăşea 4 m, iar lăţimea peste 1 m. Acest ÅŸtergar (sodara) acoperea capul ÅŸi tot trupul, o jumătate era trecută pe dedesubt, iar a doua pe deasupra. Trupul acoperit în acest fel era înfăşurat cu două bucăţi de pânză petrecute vertical.
Capul învelit cu ÅŸtergarul (sodara) ÅŸi labele picioarelor nu erau învelite cu pânzele verticale, ci numai în sodariul cel lung. După înviere, când corpul a „trecut” prin giulgiu, s-a produs căderea lui, deoarece interiorul era gol, cu excepÅ£ia acelei părÅ£i de ÅŸtergar care îi înfăşura capul. Aceasta a păstrat forma capului în relief, pentru că ÅŸtergarul s-a îmbibat cu sângele de pe faţă ÅŸi păr ÅŸi s-a întărit în acest loc, dar ÅŸi pentru că această parte era în afara bucăţilor de pânză verticale care înfăşurau corpul.
Pe această bază, profesorul Zaninotti dă un nou sens textului Sfântului Ioan cu privire la Învierea lui Isus: „Simon Petru, care venea după el, a ajuns ÅŸi el, a intrat în mormânt, ÅŸi a văzut fâÅŸiile de pânză jos. Iar ÅŸtergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era întâns cu fâÅŸiile de pânză, ci făcut sul ÅŸi pus într-un alt loc singur.” (I. 20, 7)
Imaginea giulgiului neatins, din care în mod misterios „a dispărut” corpul lui Isus, a fost pentru Sfântul Ioan un semn suficient pentru a crede în înviere (cu toate că nu văzuse încă resurecÅ£ia lui Hristos).
The above article was published with permission from Iubiţi-vă! in November 2010