Autor: ks. Mieczysław Piotrowski TChr,
IubiÅ£i-vă! 1/2007 → Biserica
“Acolo unde este Sfântul Petru, acolo este Biserica ... cine nu este cu Papa nu este cu Dumnezeu, iar cine doreÅŸte să fie cu Dumnezeu, trebuie sa fie cu Papa”. Aceste cuvinte reflectând conÅ£inutul viziunilor de la Fatima, le-a rostit sora Lucia, singurul martor al acestor apariÅ£ii, până nu de mult în viaţă.
Maica
Domnului de la Fatima ne cheamă la convertire la credinţa vie şi autentică
în Dumnezeul Întreit care cu adevărat este prezent în
Euharistie. Maica Domnului ne aminteÅŸte ca în transmiterea credinÅ£ei
depline un rol decisiv îl are Papa, care este urmaÅŸul Sfântului
Petru, este stânca pe care Hristos construieÅŸte Biserica Sa (Mt
16,18). Sfântul Petru este acela căruia Isus i-a dăruit puterea
deplina de învăţătură infailibilă a adevărurilor de credinţă precum
ÅŸi conducerea ÅŸi guvernarea întregii Biserici. Sfântul Petru
este primul care (a pus baza) ÅŸi sfinÅ£it cu sângele său de martir
Scaunul Apostolic la Roma.
De aceea fiecare succesor al Sfântului Petru la Sfântul Scaun se bucură de primatul asupra întregii Biserici.Sfântul Petru se afla la Roma ÅŸi acolo a suferit moartea de martir în anul 67 A.D., în timpul persecuÅ£iilor creÅŸtinilor sub împăratul Nero. Locul exact al martiriului nu este cunoscut. Istoricii presupun ca Sfântul Petru a fost crucificat cu capul în jos în amfiteatrul lui Nero, situat pe terenul de astăzi al Vaticanului.
A fost înmormântat la cimitirul din apropiere. Săpaturi arheologice îndelungate sub Bazilica Sfântul Petru au dus la descoperirea mormântului primului Papă care se afla exact sub altarul papal al Bazilicii Vaticanului. Acest mormânt prezintă dovada că fiecare Episcop al Romei este succesorul Sfântului Petru ÅŸi, în virtutea oficiului său “Succesorul lui Hristos ÅŸi Pastorul întregii Biserici, are deplină, supremă ÅŸi universală putere asupra Bisericii” (Christus Dominus 2:9). Timp de treisprezece secole nimeni nu a contestat prezenÅ£a mormântului Sfântului Petru la Vatican.
Primii contestatari au fost aderenţii ereziei waldensiene, care au eliminat
primatul Papei susÅ£inând ca Petru nu a fost niciodată la Roma ÅŸi,
cu atât mai mult, că mormântul sau nu se afla acolo. De asemenea
Luter si alÅ£i iniÅ£iatori ai Reformei au negat existenÅ£a mormântului
Sfântului Petru la Vatican, punând sub semnul întrebării
primatul ÅŸi infailibilitatea Papei în materie de credinţă.
Săpaturile arheologice sub Bazilica Sfântul Petru au fost începute
in primăvara anului 1939 după moartea Papei Pius al XI-lea, care şi-a
exprimat dorinÅ£a sa fie îngropat în subteranele Vaticanului.
In timpul săpăturilor la mormântul sau s-au descoperit urme de necropole
păgâne din vremea romanilor. La vestea acestei descoperiri
Papa Pius al XII-lea a pus în sarcina unei echipe de oameni de ÅŸtiinţă
începerea excavaÅ£iilor ÅŸi cercetarea, fapt care a condus, după câÅ£iva
ani, la descoperiri senzaţionale. După mai bine de 10 ani de săpaturi
arheologice s-a descoperit o parte dintr-un mare cimitir folosit din secolul
al II-lea până la începutul secolului al IV A.D. S-au descoperit
sarcofage de-a lungul străzii ce ducea la Amfiteatrul lui Nero.
Aceasta
necropolă superb păstrată este un cimitir specific păgân, în
care se găsesc de asemenea morminte creştine. Astăzi pot fi admirate morminte
ÅŸi monumente de o frumuseÅ£e arhitectonică nemaiîntâlnită care
aparÅ£ineau familiilor înstărite de romani.
In sarcofagul lui Velerius s-a găsit inscripţia latină : Petrus roga Christus
pro sanctis hominibus chrestianis ad corpus suum sepultis (Petru se roagă
lui
Isus Hristos pentru creÅŸtinii îngropaÅ£i în preajma lui).
In sarcofagul lui Popilius Herakles s-a găsit inscripţia : IN VATIC. AD
CIRCUM (în Vatican lângă Amfiteatru), care confirmă localizarea
cimitirului pe dealurile Vaticanului în apropierea Amfiteatrului
lui Nero. Majoritatea însă erau
sarcofage ce aparÅ£ineau familiilor de religie păgână.
La începutul secolului al IV-lea cimitirul nu mai dispunea de spaÅ£iu.
Conform legii romane mormintele erau sacre ÅŸi inviolabile. Singurul motiv
pentru care împăratul Constantin (280-337) a trebuit, în cazul
acestei necropole, să încalce dreptul roman al cimitirelor, a fost
necesitatea construirii unei bazilici creştine pe acel teren, datorită
cultului imens de devoÅ£iune cu care creÅŸtinii înconjurau mormântul
Sfântului Petru aflat acolo. Împăratul a ordonat aÅŸa numitul
“congestio terrarum”, demolând partea de nord a cimitirului
ÅŸi acoperind cu pământ mormintele aflate în partea sudică.
Obiectivul spre care se tindea era ca pe versantul dealului de la Vatican
să obÅ£ină o suprafaţă largă la acelaÅŸi nivel cu mormântul Sfântului
Petru ÅŸi acolo să înceapă construirea bazilicii în cinstea
primului Papă. Aceasta este dovada imensei veneraţii cu care primii creştini
înconjurau mormântul Sfântului Petru.
Săpaturile făcute în locul central al bazilicii, deci sub altarul
papal, au condus la descoperirea senzaÅ£ională a mormântului ÅŸi a
relicvelor Sfântului Petru. Mai întâi a fost scos la
lumină un imens relicvariu de marmura, în formă paralelipipedică,
cu o lăţime de 2,60 m. Acesta a fost construit de către împăratul
Constantin în anii 321 - 324. Înăuntru se afla un mic monument
funerar, în forma de capelă mică, cu o nişă susÅ£inută de două coloane
ÅŸi fixată într-un zid cu tencuială roÅŸie. Faptul că acel monument
în miniatură a fost închis în relicvariu dovedeÅŸte că
trebuie să fi avut o însemnătate cu totul aparte. Cercetătorii au
ajuns la punctul cel mai important al Bazilicii Vaticanului ÅŸi al întregii
necropole subterane. Era evident că acesta reprezenta primul monument
care în secolul al II-lea a fost construit pe mormântul Sfântului
Petru. Primii creÅŸtini considerau mormântul Sfântului Petru
ca un trofeu de victorie. Deoarece cea mai timpurie informaţie despre
mormântul-trofeu al Sfântului Petru provine de la capelanul
roman Gaius, monumentul acesta a fost numit Trofeul lui Gaius. La începutul
secolului al II-lea comunitatea creÅŸtinilor din Roma au construit un monument-trofeu,
pe mormântul neobiÅŸnuit de modest a Sfântului Petru, care
în partea de vest a fost îngrădit cu un zid acoperit cu tencuială
roÅŸie. Acel zidînconjura o suprafaÅ£a nu prea mare de cimitir cu
dimensiunile de 7 x 4 m pe care s-au găsit mai multe morminte simple şi
sărace aflate împrejurul mormântului Sfântului Petru,
unde s-a ridicat Trofeul lui Gaius. Mormântul Apostolului Petru
era venerat în mod deosebit, dovadă o fac numeroase inscripÅ£ii pe
aÅŸa numitul “zidg”, precum ÅŸi o inscripÅ£ie mare în limba greacă:
Petru este aici pe “peretele roÅŸu”. Cercetările făcute pe
parcursul a mai multor ani de către prof. Margherita Guarduci au condus
la descifrarea numeroaselor inscripÅ£ii de pe “zidul g”. InscripÅ£iile
au fost înscrise de către o singură persoană responsabilă de acest
loc, conform regulilor criptografiei mistice, stabilite după ordinea logică
ÅŸi spirituală. De exemplu situarea literelor [u-a] înseamnă trecerea
de la sfârÅŸit, adică de la moarte, la început, adică la viaÅ£a
deplină. In afara prenumelor persoanelor moarte, apare prenumele Sfântului
Petru legat de cel al lui Hristos şi al Mariei, ca şi mărturisirea credinţei
în Sfânta Treime; că Isus Hristos este Dumnezeu adevărat ÅŸi
om adevărat, că el este a doua persoana în Sfânta Treime,
Fiul lui Dumnezeu, Începutul ÅŸi SfârÅŸitul, ViaÅ£a, Lumina,
Învierea, Izbăvirea, Pacea, Victoria, etc. Astfel creÅŸtinii mărturiseau
credinÅ£a lor în Sfânta Treime, divinitatea lui Hristos, intervenÅ£ia
Maicii Domnului, viaţa veşnica şi se rugau pentru morţii lor. Este o mărturie
deosebit de importantă ce arată ca, de la începutul existentei creÅŸtinismului,
credinÅ£a în Sfânta Treime, în divinitatea lui Hristos,
în intervenÅ£ia Maicii Domnului, în viaÅ£a veÅŸnică ÅŸi în
primatul Sfântului Petru a fost foarte puternică.
De asemenea este bine de menţionat inscripţia hoc vine ( sub acest semn
vei învinge) alături de monograma lui Hristos. Aceasta este traducerea
latină a faimoasei inscripÅ£ii greceÅŸti τουτω
νικα, pe care împăratul Constantin a văzut-o
pe cer, împreună cu o cruce, înainte de a ieÅŸi învingător
în lupta contra armatei lui Maxentius în 28 octombrie anul
312. Arheologii au fost surprinÅŸi când, în mormântul
din pământ, nu au găsit relicvele Sfântului Petru.
Au fost găsite mai târziu la 2 metri deasupra nivelului primului
mormânt, în niÅŸa “Zidului g”.
Nisa
cu relicvele a fost descoperită în ziua de 13 octombrie 1941. S-a
dovedit ca relicvele Sfântului Petru fuseseră mutate din mormântul
din pământ în niÅŸa special amenajată în “zidul
g” de către împăratul Constantin, în timpul construirii
relicvariului de marmură. Relicvele au fost supuse studiilor antropologice
timp de mai mulÅ£i ani. La început, cercetările au fost conduse
sub îndrumarea prof. Galeazzi Lisi iar mai târziu de către
prof. Correnti. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în 1965
în cartea tipărită la Vatican: Le reliquie di Pietro sotto la Confessione
della Basilica Vaticana. Oasele Sfântului Petru depuse de către
împăratul Constantin în niÅŸa “zidului g” au fost
învelite într-un material preÅ£ios de purpură Å£esut cu aur
curat.
Studiile antropologice ale oaselor au arătat ca aparţin unei singure persoane,
un bărbat corpolent, în vârstă de 60-70 de ani, cu o înălÅ£ime
de 165cm. Confirmarea ÅŸtiinÅ£ifică a autenticităţii relicvelor Sfântului
Petru a fost un eveniment de o importanţă excepţională. In timpul audienţei
generale din 26 iunie 1968, Papa Pavel al VI-lea a anunÅ£at în mod
oficial descoperirea relicvelor Sfântului Petru. In ziua următoare,
în timpul celebrării festive, 19 recipiente conÅ£inând relicvele
primului Papa au fost depuse în niÅŸa “zidului g” unde
sunt păstrate şi astăzi.
The above article was published with permission from Iubiţi-vă! in November 2010